DISCURS

Vorbitor: 
Titus Corlăţean, ministrul afacerilor externe
Data: 
03.02.2014
Eveniment: 
Conferinţa Internaţională „România şi Curtea Internaţională de Justiţie. 5 ani de la Delimitarea Maritimă în Marea Neagră”
Locaţia: 
Sediul MAE

Doresc să vă urez bun-venit la această Conferinţă Internaţională dedicată relaţiei dintre România şi Curtea Internaţională de Justiţie de-a lungul timpului. Acesta este un moment prielnic, având în vedere că aniversăm 5 ani de când Curtea Mondială, principalul organ judiciar al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi cel mai prestigios forum de soluţionare a diferendelor, a pronunţat Hotărârea sa în cazul Delimitării Maritime în Marea Neagră.

Rezultatul excepţional al acestui caz, care a necesitat eforturi susţinute din partea celor două State Părţi aflate în dispută, ca şi din partea Curţii, de-a lungul celor aproape 4 ani şi jumătate de proces, semnifică, în primul rând, succesul dreptului internaţional. Soluţia oferită de Curte a fost solidă şi echitabilă. A fost acceptată şi aplicată rapid şi fără probleme atât de către România, cât şi de către Ucraina, reprezentând sfârşitul unui diferend îndelungat, care a fost moştenit de cele două părţi din perioada fostei Uniuni Sovietice. Mai multe generaţii de jurişti şi diplomaţi au depus eforturi extraordinare pentru a ajunge la rezultatul final, iar atunci când resursele pentru o soluţie negociată au fost epuizate, justiţia internaţională – prin intermediul Curţii de la Haga – a reuşit să finalizeze acest caz în mod strălucit şi de o manieră durabilă.

Ca diplomat de carieră şi jurist, doresc să îmi exprim recunoştinţa faţă de toţi cei care, de-a lungul multor ani, au muncit cu pasiune pentru a soluţiona această dispută. Doresc să remarc, în mod deosebit, echipa României la Curtea de la Haga – mulţi dintre membrii ei aflându-se azi în mijlocul nostru –, cât şi experţii români şi internaţionali care au adus o contribuţie importantă pentru ca interesele României să fie apărate cum se cuvine. 


Doamnelor şi domnilor,

Delimitarea Maritimă în Marea Neagră constituie singurul caz contencios al României la CIJ, dar nu şi singura experienţă a ţării mele în ceea ce priveşte justiţia internaţională. Dimpotrivă, România are o istorie îndelungată şi consistentă a contactelor cu jurisdicţiile internaţionale de la Haga, iar ţara noastră a adus o contribuţie esenţială, de-a lungul timpului, la dezvoltarea dreptului internaţional.

Cu prilejul conferinţei de azi veţi auzi prezentări şi analize ale altor cazuri – Avize Consultative – în care România a fost implicată fie direct, fie indirect, în faţa Curţii Permanente de Justiţie Internaţională şi a CIJ. Toate acestea atestă rolul important jucat de dreptul internaţional în politica externă a României – fie că vorbim de Jurisdicţia Comisiei Europene a Dunării, de problema accederii României ca membru deplin la Organizaţia Naţiunilor Unite sau de interpretarea Tratatului de pace din 1947 cu România, faimosul „Caz Mazilu” din 1989 sau de participarea României la procedurile privind Avizul Consultativ referitor la Conformitatea cu dreptul internaţional a declaraţiei unilaterale de independenţă cu privire la Kosovo.

Ca ministru al Afacerilor Externe al României doresc să reiterez ferm ataşamentul solid al ţării mele faţă de dreptul internaţional ca instrument al diplomaţiei române. Aceasta este o constantă a comportamentului României în relaţiile sale externe şi, de aceea, am avut iniţiativa de a-l introduce ca atare, în termeni foarte clari, în capitolul de Politică Externă din actualul Program de Guvernare.

Ca expresie a acestui angajament, cu prilejul Reuniunii la Nivel Înalt cu privire la Statul de Drept la nivel Naţional şi Internaţional, care a avut loc sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, la 24 septembrie 2012, am reafirmat sprijinul ferm al României pentru activitatea Curţii şi am anunţat intenţia Ministerului Afacerilor Externe al României de a iniţia un proces de dezbateri la nivel naţional cu privire la posibila acceptare, de către România, a jurisdicţiei obligatorii a Curţii Internaţionale de Justiţie.

Dezbaterile publice au fost inaugurate la 4 februarie 2013, la Bucureşti, prin organizarea conferinţei cu titlul Jurisdicţia Obligatorie a Curţii Internaţionale de Justiţie. Patru ani de la Decizia Curţii Internaţionale de Justiţie în cazul Delimitarea Maritimă în Marea Neagră”. Evenimentul a avut o semnificaţie dublă: evocarea – aşa cum o facem şi astăzi – a Hotărârii CIJ privind delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră şi iniţierea efectivă a dezbaterii publice privind acceptarea, de către România, a jurisdicţiei CIJ. Există o conexiune evidentă între cele două subiecte – Hotărârea din 2009 reprezintă o dovadă incontestabilă a imparţialităţii şi profesionalismului Curţii Mondiale, ceea ce pledează puternic pentru acceptarea, de către România, a jurisdicţiei CIJ.

Alte conferinţe publice pe acest subiect au fost organizate în martie 2013, de către Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, în aprilie 2013 de către Universitatea Transilvania din Braşov, iar seria dezbaterilor publice a fost încheiată de conferinţa de la Bucureşti, din 14 iunie 2013, cu participarea specială a Preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie, judecătorul Peter Tomka. Ne aflăm la finalul procedurilor naţionale de transparenţă legislativă privind proiectul de Lege referitor la acceptarea, de către România, a jurisdicţiei CIJ şi sper că Parlamentul îl va adopta fără probleme. Această decizie va conecta şi mai puternic România la justiţia internaţională şi va aduce ţara mea alături de cele 22 de State Membre UE (din 28) care au acceptat deja jurisdicţia obligatorie, indicând – şi pe această cale –ataşamentul nostru faţă de valorile în care credem.


Doamnelor şi domnilor,

Permiteţi-mi să închei această intervenţie reiterând convingerea mea că respectarea strictă a normelor dreptului internaţional constituie o precondiţie pentru funcţionarea adecvată a societăţii internaţionale. Credinţa fermă a României este că întărirea statului de drept trebuie să fie un proces neîntrerupt, atât la nivel naţional, cât şi internaţional. 

Această viziune a fost exprimată cel mai bine prin cuvintele lui Nicolae Titulescu. Permiteţi-mi să citez un fragment dintr-un discurs pe care Titulescu l-a ţinut în 1937, cuvinte care acum stau înscrise alături de efigia sa în curtea Palatului Păcii, sediul CIJ: „(…) numai în ziua în care dreptul va străluci ca un răsărit de soare în sufletul tuturor oamenilor, ca o directivă care călăuzeşte, ca un imperativ categoric care se impune, ca o autosupunere care se confundă cu libertatea organizată, omenirea va fi salvată pentru că în pacea creată de ordinea juridică omul îşi va putea împlini destinul său (…)”.


Urez succes deplin lucrărilor Conferinţei! Vă mulţumesc. 

 

Alte articole pe aceeaşi temă